Blog

Atelierul de ceramică de la Braniştea, Galați – sau cum să reaprinzi zâmbetul unui cuptor de olărit


Arta si Traditie care dainuie - Pamantul Stramosesc

în categoria Evenimente

Atelierul de ceramică de la Braniştea, Galați – sau cum să reaprinzi zâmbetul unui cuptor de olărit
Meșteșugul olăritului vine din adâncul timpurilor, de la îndepărtații noștri strămoși, apărut încă din perioada neolitică, fiind una din cele mai vechi și mai importante ocupații, înglobând trei elemente primordiale - apa, pământul și focul. Deși inițial avea rol practic, asigurând obiecte gospodărești pentru păstrarea sau transportul alimentelor, sau pentru prepararea hranei, în prezent, olăritul a căpătat tot mai multă importanță în industria obiectelor decorative. Dincolo de importanța economică, olăritul a făcut parte din viața oamenilor din cele mai vechi timpuri, meșterii populari fiind persoane respectate și apreciate din comunitatea locală, tradiția olăritului fiind una din cele strâns legate tradiții de viața oamenilor, de la naștere la moarte. Olăritul este o munca istovitoare și grea, presupune mult efort, rezistență fizică și cunoștințe în modelarea lutului, orice mică greșeală putând duce la deteriorarea rapidă a vasului. De aceea, această meserie este practicată în special de bărbați, femeile având mai mult rol la decorarea obiectelor. Dar iată că în comuna Braniștea de lângă municipiul Galați, exista un Meșter olar, femeie, care se străduiește din răsputeri să mențină vie flacăra acestei ocupații frumoase. Doamna Mocanu a lucrat de peste 20 de ani, alături de soțul ei, meșterul popular în ceramica Marcel Mocanu - renumit atât pe plan național cat si internațional - până la decesul acestuia, în perioada pandemiei, în anul 2020. După ce atelierul a rămas fără talentatul lui meșter, nu doar Doamna Mocanu își pierduse inima, ci și atelierul său. Toate păreau triste și distruse în jurul roții olarului, ce fusese odată motorul acestui frumos univers. Doamna Mocanu a înțeles rapid că lucrurile nu pot fi lăsate așa în valurile durerii. Așa că a încercat din răsputeri să treacă peste această grea pierdere și încet, încet, a început să refacă pașii dragi ai soțului său prin curtea atelierului, făcând și dânsa aceleași lucruri pe care le văzuse la soțul său și pe care le făcuse împreună cu dânsul zeci de ani de zile: pregătirea lutului înainte de ardere, frământarea atentă (ce fel de lut, cum sa fie frământat), modelarea vasului pe roată, uscarea sau coacerea vaselor, smăltuirea sau pictarea vaselor, zâmbetul de pe fată când admiri obiectul final și multe altele - pentru dânsa nu era nimic străin din tehnica acestui meșteșug, și nici neștiut. Încurajată cu drag de familie, această doamnă inimoasă reușește să reaprindă inima cuptorului de olărit și să mențină vie această flacără, așa cum este și pasiunea Doamnei Mocanu pentru această tradiție ca și respectul față de arta olăritului pe care și soțul său o iubea atât de mult. Astăzi, Doamna Mocanu a învățat din nou să zâmbească în fața obiectelor sale din ceramică și este invitată în continuare la târgurile de artizanat din țară, meșteșugul specific al olăritului pentru zona Braniștea, fiind în continuare recunoscut și apreciat, astfel că planurile pentru viitor sunt multe, si merită sprijinite cu toată inima. Dânsa și-ar dori nu doar să continue să lucreze, ci și să organizeze, cum făcea odată împreună cu soțul său - cursuri de olărit pentru copii, ca să dea mai departe și altora, ceva din această pasiune minunată pe care o împarte deja cu proprii săi copii și nepoți.